Dispunerea spațiilor

Dispunerea spațiilor

O lectură de 13 minute

Pe scurt:

Confortul și senzația de bine pe care ne-o poate oferi locuința depinde nu numai de mărimea și ergonomia spațiului, ci și de felul în care este organizată. Asigură-te că în noul tău apartament:

Pot fi găzduite eficient și comod toate activitățile pe care dorești să le faci în casă;

Spațiile dedicate circulațiilor nu sunt simple holuri lungi și întunecoase, umplute cu dulapuri sau rămase spații ”moarte” ale locuinței.

Circulațiile prin camere sunt gândite astfel încât să lase loc unei mobilări bune și mișcării libere prin spațiu.

Zona publică și cea privată sunt delimitate firesc astfel încât să poți primi confortabil oaspeți.

Spațiile exterioare private (balconul, terasa sau logia) aduc plus valoare locuinței, fiind conectate la încăperile potrivite.

Camerele sunt bine proporționate, oferindu-ți mai multe posibilități de mobilare și o utilizare firească.

Aranjamentul dntre încăperi și felul în care ne mișcăm dintr-un spațiu în altul determină cum percepem calitatea și confortul unei locuințe. Interioare de aceeași suprafață pot fi percepute și pot funcționa foarte diferit în funcție de poziția ușilor, limitele vizuale, lumină, ferestre și formă.

După o primă vizită a unui apartament care iți place, după ce ai verificat că e suficient de mare, sau că încape biroul vechi la care nu o să renunți niciodată, mișcă-te prin apartament. Plimbă-te dintr-o încăpere în alta și imaginează-ți activitățile unei zile obișnuite. La a doua vizită nu uita de lista pe care ai compus-o cu activitățile pe care le faci în casă (pagina 88). Fiecare activitate trebuie să aibă locul ei. De exemplu: ți-ai propus să lucrezi o zi pe săptămână de acasă. Asigură-te că apartamentul îți oferă nu doar suprafața necesară pentru o masă de birou, ci și posibilitatea de a crea un loc plăcut pentru această activitate. Un loc unde te poți concentra, un loc unde, eventual, poți primi un colaborator fără a-l trece printr-o parte privată a locuinței. Imaginează-ți mai multe astfel de scenarii. Testează-le urmărind un plan al apartamentului sau mișcându-te prin el.

Spatiile de circulație

Calitatea spațiului interior în raport cu felul în care îl vei folosi stă și în eficiența și îndemânarea cu care au fost proiectate circulațiile în și între spații. Mișcarea ar trebui să aibă sens (să nu fii nevoit să înconjori toată camera pentru a ajunge la următoarea ușă) și să fie ușoară (să nu trebuiască sa eviți măsuța de cafea ca să ajungi la balcon). Fluxul mișcării prin casă ar trebui să traverseze rute scurte și directe, lipsite de obstacole, organizate pe o laterală a încăperii.

Circulația într-o încăpere poate avea un impact semnificativ asupra spațiului rămas pentru mobilier. Camera de zi poate părea mare când o vezi nemobilată, dar odată ce vei lua în calcul direcțiile de mișcare care o vor străbate (să zicem, pentru a ajunge la bucătărie și la balcon), vei vedea că poți folosi mai puțin din ea.

Spațiile dedicate circulației trebuie să permită mișcarea în condiții optime și atunci când conțin depozitări. Holurile lungi, fără lumină naturală, cu multe uși, vor fi percepute ca spații moarte ale casei, lipsite de activitate și neprietenoase. Mișcarea liberă prin spațiu, unde vederea este direcționată spre lumină și deschideri, holuri care includ locuri pentru scurte momente de interacțiune sau activități ocazionale indică o proiectare de calitate a spațiilor de circulație.

În apartamentele decomandate, accesul în camere (de zi, dormitoare, băi, bucătărie, etc.) se face printr-un hol, nefiind necesară trecerea dintr-o cameră în cealaltă.

Apartamentul semidecomandat este un apartament parțial decomandat: accesul în camere se face prin intermediul a două holuri, fiind necesară trecerea prin holul de la intrare către camera de zi, apoi prin al doilea hol către dormitor sau baie.

Apartamentul circular este o combinație între decomandat și semidecomandat. Are două holuri ca apartamentul semidecomandat, dar accesul din primul hol către al doilea se poate face atât prin bucătărie, cât și prin living.

Apartamentul nedecomandat (vagon) are un singur hol la intrare, accesul în dormitor se face direct din camera de zi.

PRACTIC

Identifică pe planul apartamentului cele două zone principale ale locuinței: zona publică (sau de zi) și privată (sau de noapte).
Zona de publică, de zi, include living-ul, bucătăria și locul de luat masa alături de camere speciale, cum ar fi: un birou, camera pentru hobby, precum și holul de acces, baia de serviciu, terasa și balconul.Zona privată, de noapte, include dormitoarele, băile și dressing-ul.

Pe măsură ce studiezi planul colorează fiecare din cele două zone cu o culoare diferită. Acest lucru o să te ajute să vizualizezi mai ușor raportul dintre ele. Într-un plan proiectat corect, încăperile din fiecare categorie sunt grupate pentru a forma o zonă compactă.
Pentru a evalua cum funcționează circulația prin noul tău apartament trasează pe plan parcursul mișcării membrilor familiei și a vizitatorilor. Urmărește dacă circulația se face fluid și direct; dacă un oaspete va fi nevoit să treacă printr-o parte a zonei private a locuinței.

Felul în care diferitele spații ale locuinței se raportează unul la altul determină două categorii de apartamente: apartamente cu plan celular și apartamente cu plan liber. Raportându-te la lista de activități și ierarhia dintre ele încearcă să-ți imaginezi care dintre cele doua categorii de plan se potrivește mai bine cu felul în care vrei să trăiești în noua ta locuință.

Apartament cu plan celular: fiecare încăpere are atribuită o funcțiune precisă și este conectată la celelalte printr-un spațiu comun de circulație (holuri, vestibul, acces). Acest tip de plan determina ierarhii clare între încăperi și o utilizare secvențială a spațiilor locuinței. Separarea funcțiilor determină ancorarea unui individ în spațiul dedicat activității pe care o face.

Apartament cu planul liber: implică suprapunerea funcțiunilor dedicate activităților diurne: relaxarea, masa, gătitul, uitatul la televizor, timpul petrecut împreună cu prietenii și familia. În cazul loft-urilor și a unelor locuințe la mansardă, spațiul dedicat odihnei este și el inclus într-un spațiu comun deschis.

Raportul cu spațiul exterior

Considerațiile privind aspectul apartamentului includ, de asemenea, modul în care spațiul exterior privat al unui apartament (balconul, terasa, logia) relaționează cu spațiile interioare. Spațiul privat în aer liber permite locuitorilor să se bucure de o zonă de locuit mai versatilă, adăugând spațiu, flexibilitate, lumină și aer locuinței. Pentru unii, un balcon, o terasă sau o logie pot oferi o zonă suplimentară de locuit, pentru alții un loc suplimentar de luat masa sau chiar o grădină în miniatură. În funcție de rolul pe care îl atribui unui spațiu exterior locuinței tale, urmărește ca el să fie accesat din spațiul interior potrivit. Dacă visezi sa iei micul dejun și cina pe terasă, ai grijă ca ea sa fie accesibilă din zona de zi a casei, în apropierea bucătăriei. Dacă preferi ca balconul sa fie un loc intim dedicat contemplării, un loc unde să te retragi e mai firească asocierea lui cu dormitorul sau spațiul de muncă.

Gradul de perforare a pereților exteriori cu ferestre și dimensiunea acestora din urmă sunt două caracteristici importante pentru starea de bine pe care ne-o oferă un spațiu. Ferestrele din pardosea până în tavan ne pot face să ne simțim nesiguri (din cauza lipsei de intimitate) în timp ce ferestrele prea mici ne pot tulbură din cauza lipsei unei perspective deschise spre exterior. La fel, în cazul mansardelor, lipsa ferestrelor care ne permit să avem o perspectivă clară a liniei orizontului când ne uitam afară trebuie evitată. Un studiu realizat în cadrul Universității Mu’tah din Iordania care a explorat raportul optim de ferestre a unei locuințe a determinat că:

  • în locuințe sunt de preferat ferestrele mai degrabă înalte decât lungi.
  • înălțimea de 2 metri este cea preferată de utilizatori, în timp ce ferestrele care au înălțimea mai mică sau egală cu 0,75 metri sunt cel mai puțin populare.

Raportul preferat de suprafață de ferestre la suprafață de zid este de 43%, adică un pic mai puțin din jumătate din perete trebuie deschis spre exterior pentru a te simții confortabil în spațiu domestic.

Proporțiile spațiilor

Interioarele pot fi percepute foarte diferit în funcție de proporția dintre lungime, lățime și înălțime. Spațiile adânci, cu o lungime mare în raport cu lățimea, mai ales dacă sunt iluminate de pe o latură scurtă, sunt greu de mobilat și conduc utilizatorul la împărțirea lui în mai multe secvențe de spații, unde cel aflat cel mai la interior este întunecos și greu de utilizat. Acest lucru este bine reținut atunci când ne uităm la apartamente unde se întâmplă des ca living-ul să aibă aceste proporții.

Legea locuinței reglementează ca înălțimea liberă minimă a camerelor de locuit să fie de 2,55 m, cu excepția mansardelor, sub-pantelor și nișelor, la care se va asigura un volum minim de 15 m3 de persoană. Însă un studiu publicat în Jurnalul de Psihologie Aplicată a descoperit că majoritatea preferă o înălțime a tavanului de 3,04 metri.

În concluzie, cel puțin una dintre vizitele unui apartament trebuie dedicată urmăririi funcționalităților. În ce măsură răspunde el nu numai cerințelor de ergonomie și dimensiune, ci și celor de atmosferă și tip de utilitate a spațiilor? În capitolul următor vom descoperi modul în care calitatea locuirii unui apartament este influențată de priveliște și de felul în care circulă sunetul.



Share This