Dimensiunea noului meu apartament

Cât de mic e prea mic?

O lectură de 10 minute

Pe scurt:

Când te gândești cât de mare ar trebui să fie noul tău apartament, nu uita că o locuință bine concepută și de dimensiuni potrivite:

Oferă spațiul adecvat pentru viața de familie;

Oferă oportunitatea atât pentru intimitate cât și pentru socializare;

Este ușor de adaptat la nevoile și stilul de viață în schimbare;

Respectă cerințele minime date de Legea locuinței nr. 114/1996.

Un sprijin în alegerea unei noi locuințe poate fi stabilirea din start a unor cerințe minime și maxime de spațiu. Când calculezi cât de mică sau mare trebuie să fie noua ta locuință ține cont de nevoia de spațiu pe care o ai acum, dar și în viitor.

Este esențial ca analiza unei locuințe să înceapă de la cerințele clare privind viața noastră. Numărul membrilor familiei este un determinant important atât pentru dimensiunea locuinței în metri pătrați, cât și pentru necesarul de încăperi individuale, numărul de băi și pentru dimensiunile spațiilor comune. Lipsa de spațiu influențează calitatea vieții. Lipsa intimității, lipsa spațiului de stocare și lipsa posibilității de a primi comod vizitatori reprezintă factori constanți de stres. În cazuri extreme, s-a dovedit că lipsa spațiului adecvat pentru o gospodărie are un impact semnificativ asupra sănătății, a nivelului de educație și relațiilor de familie.

Un studiu comandat de Comisia pentru arhitectură și mediul construit a Marii Britanii, realizat în cadrul University College London în 2010, reunește numeroase cercetări cu tema raportului dintre dimensiunea unei locuințe și calitatea vieții utilizatorilor. Scopul acestui studiu era formularea unor reglementări în privința noilor dezvoltări de locuințe din Marea Britanie. Rezultatele arată impactul pe care îl are lipsa spațiului în locuință asupra vieții de familie și asupra copiilor, asupra productivității și asupra adaptabilității spațiului în timp.

Studiul face legătura între aglomerarea în spațiul locuinței și rezultate proaste obținute în educația copilului. Performanțele academice ale copiilor pot fi afectate de lipsa spațiului privat de studiu. Suprapunerea constantă a diferitelor activități cum ar fi studiul, socializarea și relaxarea într-un spațiu limitat poate afecta negativ viața de familie, creând o dinamică dificilă. În cazul copiilor poate avea un efect de bruiaj în procesul de învățare. Același studiu asociază productivitatea și cu oportunitățile de a lucra de acasă. Având spațiu pentru un birou și un calculator, este posibil ca cineva să înceapă o afacere la domiciliu sau poate să permită unui ocupant să-și petreacă o parte din săptămâna de lucru acasă, îmbunătățind echilibrul între viața profesională și cea personală.

Cercetarea a arătat că locuința trebuie să ofere spațiu atât pentru ca oamenii să stea împreună, cât și spațiu în care fiecare membru al gospodăriei se poate retrage dacă își dorește. Așa cum am prezentat în articolul precedent, casa trebuie să ne permită să ne exprimăm identitatea cu obiecte care ne arată biografiile, să împărtășim experiențe fericite cu oamenii dragi și să fim singuri, să ne retragem, fără un efort exagerat. Îndeplinirea acestor funcții principale ale casei este determinată și de suprafața de care dispun utilizatorii ei.

Adaptabilitatea locuinței este prezentată în studiu drept capacitatea de a acomoda noi nevoi în ceea ce privește avansarea tehnologiei și schimbarea stării de sănătate și mobilitate a utilizatorilor ei. Apartamentele prea mici nu pot acomoda noi electrocasnice sau nu se pot adapta unor noi tipuri de interacțiuni cu tehnologia, cum ar fi de exemplu aplicațiile care se folosesc de realitate augmentată. Locuințele cu suprafețe prea mici, cu holuri și circulații înguste nu permit folosirea scaunului rulant, restrângând mobilitatea persoanelor cu dizabilități sau foarte în vârstă.

Suprafața locuinței trebuie să fie direct proporțională cu numărul și tipul de activități care se pot desfășura în casă. În măsura în care este posibil, trebuie ținut cont de faptul că viața nu este un instantaneu și că o locuință nu este construită dintr-un inventar al unei faze de viață. În ciclul de viață al unei locuințe nevoile locuitorilor săi se schimbă. Spectrul de utilizare al unei încăperi, trebuie luat în calcul pe termen lung, ținându-se cont de utilizări în paralel sau secvențial ale mai multor funcțiuni. Locuințele care dispun de spațiu adecvat sunt mai ușor de adaptat la nevoile și stilul de viață în schimbare și la viitoarele stiluri și obiceiuri de viață.

Dimensiunea apartamentului influențează în mod direct costul, accesibilitatea unității și poate avea un impact asupra costurilor de viață asociate cu încălzirea, răcirea și iluminarea. Menținerea facturilor de energie scăzute nu numai că reduce stresul adăugat la sfârșitul fiecărei luni, dar permite și multor oameni să trăiască un stil de viață mai atent la mediul înconjurător. Contribuția la protejarea mediului, adesea îmbunătățește sentimentul de bunăstare și poate încuraja alegerile mai ecologice în alte domenii ale vieții.

Un alt lucru important de care trebuie să ții cont atunci când te gândești la care ar trebui să fie dimensiunea noii tale locuințe este îndeplinirea standardelor legale de calitate a unui apartament. Ține cont că standardele există pentru a exclude proprietăți cu spații inadecvat de mici și că ele reprezintă un minim acceptat de lege.

Legea locuinței nr. 114/1996 reglementează cadrul general de realizare, exploatare și administrare a fondului de locuințe. Realizarea locuințelor constituie un obiectiv major, de interes național, pe termen lung, al administrației publice centrale și locale. La fel este și dreptul fiecărui cetățean la accesul liber și neîngrădit la locuință. Legea impune un standard minim și obligatoriu de calitate a fondului locativ nou construit. Există însă, deseori, o discrepanță între standardele de locuit și condițiile reale de locuit. E important să verifici în ce măsură apartamentul pe care te gândești să îl achiziționezi îndeplinește aceste standarde minime de calitate.

Din punct de vedere al suprafeței, legea definește ca suprafață utilă a locuinței suma tuturor suprafețelor încăperilor. Nu se consideră: suprafața logiilor, a balcoanelor, pragurile golurilor de uși, ale trecerilor cu deschideri până la 1,00 m, nișele de radiatoare, suprafața aferenta pereților interiori și exteriori. Suprafață construită este suma suprafețelor utile ale încăperilor, logicilor, balcoanelor, precum și a cotei-parți din suprafețele parților comune ale clădirilor (spălătorii, uscătorii, casa scării, inclusiv anexele pentru colectarea, depozitarea și evacuarea deșeurilor menajere, casa liftului etc.), la care se adaugă suprafața aferentă pereților interiori și exteriori ai locuinței; în cazul încălzirii cu combustibil solid, se adaugă suprafața aferentă sobelor și cazanelor de baie. Nu sunt cuprinse suprafețele aferente boxelor de la subsol și ale garajelor care pot fi prevăzute distinct. Această suprafață este reglementată în raport cu numărul de camere ale unui apartament, conform tabelului de pe pagina următoare.

PONT

Dacă locul pentru luat masa este inclus în camera de zi, sau bucătăria este deschisă, făcând parte din camera de zi, suprafața minimă alocată de lege nu se schimbă, nu scade.

Articolul 17 din Ordinul 119/2014 reglementează parametrii sanitari care trebuie să fie respectați la proiectarea și execuția locuințelor. Aici se fac următoarele precizări de care trebuie să țineți cont:

La aceste reglementări se adaugă o clasificare a gradului de confort al apartamentelor și garsonierelor în funcție de suprafața utilă prin Decretul Lege nr.61/1990, completat cu Legea 85/1992.

Numărul de metri pătrați ai apartamentului nu este unicul determinant pentru senzația de spațiu și confort. Un design de calitate, care poate să înceapă de exemplu de la asigurarea unui spațiu adecvat de depozitare și uscare a rufelor, contribuie decisiv la starea de bine și confort în spațiul locuinței. Despre cum poți să verifici dacă vei avea un spațiu “ușor de trăit” vom discuta în articolul următor.



Share This